Se spune că a pune universul în categorii înseamnă de fapt încercarea oamenilor de a-l înțelege. Copil fiind, lumea mea devenea inteligibilă și luminoasă atunci când, în joacă sau în serios, puneam ordine în haos, așezam lucrurile la locul lor. În magazia  sau podul bunicilor, spații privilegiate pentru că erau înțesate de mii și mii de minunății, de unelte și provizii, de lăzi de zestre și obiecte neidentificabile și cu atât mai fascinante, deveneam stăpână.

 

Sentimentul că pot să îmblânzesc un spațiu, oricât de încărcat sau haotic, mi-e familiar de când mă știu. Acum, cu  timpul care a trecut vertiginos peste magazia bunicilor și acordeonul prăfuit din pod, știu că pot să împărtășesc și altora convingeri impregnate în structura mea interioară. Viața e mai ușoară atunci când lucrurile sunt organizate; iar ordinea e armonie. Pe din-afară și pe dinăuntru.